Nu aş fi crezut vreodată,
Cum ştiam că mama-i dură,
Să primească dintr-o dată
O femeie-n bătătură.
Şi, în plus, să-i şi zâmbească
Cu răbdare, părinteşte,
E-o minune îngerească
Care, sigur, ispiteşte.
În sfârşit şi fără chin,
Am deschis o uşă grea,
Adevărul e divin,
L-am găsit când trebuia.
Mama e foarte bătrână
Aşteaptă deznodământul
Nu face gesturi ce-amână
Vorbe ce-ar roşi pământul.
Mintea ei e foarte trează
Şi îţi spune franc în faţă
Că lumea nu e prea brează
Şi-are sufletul de gheaţă.
Dacă-i placi şi îţi zâmbeşte
O să vezi din prima clipă
Că iubirea-i prisoseşte
Şi o cheltuieşte-n pripă.
Liniştită e în ,,stare”,
Poate goarna să îi sune
Că-şi văzu băiatul mare
Încăput pe mânuri bune.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Interesante versuri!!
maria
joi, 21 ianuarie 2016