Măicuță sfântă și fecioară,
Luminii lumii-ales izvor,
La ruga noastră azi coboară
Pe mame, strai de sărbători.
Iar celor ce mai au o mamă
Doar în tablouri fără glas,
Presară mir pe a lor rană,
Să nu rămână de pripas.
Femeilor-cerească mană,
Le-ai dat, măicuță, mărțișor
S-ascundă cea mai mare taină
Sub brâiele țesute-n dor.
Au ochii plini de griji pe unde,
Purtând veșminte de iubire,
În piept, mareea lor pătrunde
Și se răsfrânge-ntr-o zâmbire,
Ce chipul lor îl luminează
În fermecate, vii culori,
Când fragii buzelor vibrează
Și-aprind obrajilor, bujori!
Veniți bărbați în sărbătoare
La florile ce renasc flori,
Aduceți toți, cu mic cu mare,
Prinos și dar de ziua lor!
vezi mai multe poezii de: dorurot