Mare minune - flavius
Poezie adăugată de: flavius

    vineri, 08 mai 2015

Numai eu
îmbrăţişez lipsa ta de certitudine,
mai departe
nu ştiu ce se întâmplă,
îţi fug ochii după fustele scurte
şi se nasc întrebările acelea fără răspuns,
cum ai ajuns bătut în şoprul vecinului
de parcă trecuse căruţa lui Laie peste tine?
Nu ştii ce s-a petrecut nici pe Veta n-ai văzut-o,
mare minune
spune lumea prin sat,
să-ţi bei minţile şi să te vindeci oblojit cu rachiu şi pietre roşii
şi mai tare decât orice
să nu-ţi aminteşti nimic.

Cred că nu se poate bănui altceva
decât faptul că ţi-ai pierdut identitatea
şi te cauţi în altcineva care nu te recunoaşte,
poate-i de vină băutura ori iluziile tale
în care-ţi retrăieşti trecutul în prezent,
de viitor ce să vorbim,
nici nu-l vezi,
ai orbul găinilor şi pace.



vezi mai multe poezii de: flavius




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Ehei...ce substrat.
mirimirela
vineri, 08 mai 2015