Amintiri despre vremea când eram din carton. Golgota - Mariana Marin
Adăugat de: Lucia

Realitatea unei bătrâneţi precoce
se strecoară în aromele ceaiului matinal
şi pustieşte senil zilele fără poezie.
Realitatea funiei din casa spânzuratului
şi pielea de broască ţestoasă
în care mi-am legat manuscrisele.
Pentru că, iată, a trebuit să învăţ
în plin sfârşit de secol
cum se devine o poetă de sertar,
“o poetă nepublicabilă” – parcă aşa silabisea
apăsat şi apos editorul vremurilor noi.
Sufletul meu pâlpâia atunci
deasupra unei realităţi şi mai dureroase,
ceva între prima pneumonie
şi ultima amintire dintr-o mare iubire.
Silabiseam: ”o poetă nepublicabilă, o cruce grea”.
şi tot ceea ce mi se întâmplase până atunci
devenea o leşie groasă strecurată viclean
în venele mele amare, mutilate cu grijă,
în aromele ceaiului matinal.

Da, cât de grea crucea,
ce fel de munte şi-acesta,
câtă prostime în jur, gură-cască,
urechi de măgar, nesimţire,
cât nenoroc.



vezi mai multe poezii de: Mariana Marin




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.