lui Lucian Raicu
Nu există eveniment al vieţii
fără expresie.
Iniţierea în teluricul gros,
în râsul aproape de moarte,
în apele limpezi ce ne purifică
mai apoi sufletele.
Iniţierea în experimentul social,
asumarea lui în trecerea de partea adevărului
şi a celui slab.
Iniţierea în verbul incandescent
şi el, verbul, purificându-ne şi mai apoi
trecerea anilor, neputinţa şi bâlbâiala,
simpla corvoadă de a fi.
Nimic întâmplător, Doamne, în cămările tale
până la a pricepe aerul în care pulsăm îndesindu-l.
Nimic fără expresie.
vezi mai multe poezii de: Mariana Marin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.