Iată-mă la 1988 desfăcând o conservă
de carne de vită
de pe vremea proletcultismului.
Privesc înăuntru:
ceva roz spre cenuşiu stă la pândă.
încep să visez: ce fel de vită
o fi fost şi a cui?
Cine a tăiat-o?
Numele celui care a ferecat-o în cutie
unde e?
Ce gânduri aveau oamenii aceia
care puteau avea şi studii superioare?
Studii superioare am şi eu.
Şi uite aşa ne plângem
unii pe umărul celuilalt.
vezi mai multe poezii de: Mariana Marin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.