Dăscălița - Mariana Marin
Adăugat de: Adina Speranta

într-o dimineață,
să te trezești în brațe cu o realitate doldora,
- ca producția de oțel pe cap de locuitor!
Să o mângâi ușor pe creștet.
Să-i spui vorbe de dragoste.
Să-i rupi (din iubire) un deget.
Ehei, cum încep personajele să existe!
în vagonul nr. 11
viață ta se lipește strâns de geamurile murdare
- și își cheamă în ajutor rudele și prietenii, pisica și câinele,
zăpada de anul trecut și mătăniile
O realitate doldora,
care începe și sfârșește într-o gară de câmpie,
unde oamenii urâți și negricioși te privesc cu ciudă, pentru că ai studii
și ești trăsnită și șuie
Așa, tăvălită în trenciul tău alb,
pari un spion industrial,
căruia i-au scos cu forcepsul melancolia (și frica lui de mămică!)
Nu, de ce să verși!
Uite, pe iubitul acesta nou,
îl vei părăsi la fel de sărac și cu părul alb.
Nu, de ce să muști!
Pisica și câinele?
Zăpada de anul trecut și mătăniile?
Șobolanii decenți ai orașelor?
Vorbe.
Povestește-le mai departe copiilor. "Cei trei mușchetari'* și mai ales nu uita să le spui că nici unul nu scapă.
Ei doar se prefac.



vezi mai multe poezii de: Mariana Marin




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Cu bucurie pentru popasul dumneavoastră, domnule Emilian! :)
Drag!
Adina Speranta
duminică, 25 noiembrie 2018