Pe geamuri ploaia.
înăuntru felul în care
ţi-a fost posedată conştiinţa.
Cauţi antidotul.
Te ridici cu o oarecare greutate din fotoliu
şi te aşezi la masa de scris.
Ce bine că foşnetul creionului pe hârtie
nu poate fi ascultat,
- dai să gândeşti
dar în secunda următoare
nu mai eşti atât de sigură.
Apeşi prin urmare mai energic cu creionul.
Aici, în spaţiul mărunt dintre pagina albă
şi răsuflarea ta întunecată,
în teritoriul cenuşiului
unde viaţa e limpede – frază latină.
Aici, unde au căzut şi s-au ridicat
atâtea imperii,
unde instanţele se nasc odată cu acuzaţii,
aici este patria mea.
Adică locul în care gândeşti.
Limpede.
Coerent.
Intens.
Pe geamuri ploaia.
vezi mai multe poezii de: Mariana Marin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.