Era o acalmie înşelătoare a veacului
care stătea să plesnească în pântecul meu de metal.
O fizionomie bătută cu biciuşca de fiziologii ale bolilor mărunte, familiare.
Dar cât mister până şi într-un herpes!
într-un ghemotoc de nouă zi,
într-o frunză care începe să-ţi crească în ureche,
iederă invizibilă, mustind.
Tu, caravană a nervilor primăvara,
pântecul meu de metal.
vezi mai multe poezii de: Mariana Marin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.