Puntea măgarilor, podul minciunilor
în fiecare zi părăseşti oraşul
şi astfel mai adaugi şi tu ceva
necesităţii care – afli –
stă la baza bunului simţ.
Cu fiecare zi devii o fiinţă tot mai complexă.
Descoperi bunăoară cum ţi se grefează
noul organ numit minciună progresivă,
cum este căutat în trecutul tău
locul dubios în care se va dezvolta,
locul în care va fi silit să înflorească!
Şi astfel,
cu fiecare zi mai adaugi şi tu ceva
putreziciunii progresive
în care se lăfăie un urlet îngheţat.
El – afli –
stă de acum încolo la baza
oricăror simţuri.
Ce ne mai lipseşte, prieteni, ca să fim fericiţi?
vezi mai multe poezii de: Mariana Marin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.