Roşu şi negru - Mariana Marin
Adăugat de: Lucia

Nu-mi mai pot reciti vechile poeme,
fiinţa care le-a scris s-a îndepărtat de mine,
cu mâna mea am alungat-o.
N-aş fi suportat s-o văd tăvălindu-se
în realitatea aceasta fără biserici
şi fără de Dumnezeu.
M-am înlocuit cu o alta,
dar atunci când vine ceasul vecerniei
îmi aleg o întindere verde ascunsă în minte
ori o scoarţă de copac
şi-mi fac semnul păgân al crucii.
Uneori realitatea mă prinde asupra faptului
şi-mi îndeasă pe gât stelele ei roşii-n cinci colţuri.
Ajung acasă cu greu,
le vomit una câte una,
trag apa puternic.

Şi toate-toate (se spune la noi din vechime)
se varsă în marea cea mare şi neagră.



vezi mai multe poezii de: Mariana Marin




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.