Ce spumă sub cascadă,
Ce iarnă sub zăpadă.
Zăpada de pe zadă
Țineți-o să nu cadă
Că vine-o avalanșă
C-o piatră-n ea, etanșă.
Ce viscol e la munte,
Ce apă e sub punte,
Ce gheață e pe apă,
Ce copcă ce te scapă
Dacă te dai pe gheață
Cu vîrsta ta în brață.
Alunecă, aluneci,
Se-ntunecă, mă-ntuneci,
Tu, punct în univers,
Pe care l-am și șters.
Cascadă și ce spumă!
Ce sumă mă asumă,
Ce minus și ce plus...
Scriu unu și m-am dus.
Din volumul "Fîntîni în mare", Editura Eminescu, 1982
vezi mai multe poezii de: Marin Sorescu