Ce-ar fi de-am mai greşi oleacă,
Noi cei disciplinaţi, modeşti,
Cu fruntea veşnic ce se freacă
Doar de zăbrele la fereşti?
Să scoatem sabia din teacă,
Eu să lovesc, tu să loveşti,
Un fapt grozav să se petreacă:
Să simt că sunt, să simţi că eşti.
Cuminţi în bănci şi raşi în cap
Ne strecurăm mereu tiptil
Să nu jignim vreun casap,
În timp ce sufletul, fitil,
Arde mocnit, de la un cap,
Şi explodează inutil.
vezi mai multe poezii de: Marin Sorescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.