Nu mai făceam minuni sistematic,
Îmi plăceau minunile ocazionale.
Ajutam o zebră să-și intre în dungi,
Îndreptam un bătrân de șale.
Unii credeau că-mi pierdusem puterea
Aceea grozavă si minunată
Și mă încercau cu învierea,
Omorându-mă scurt, dintr-o bucată.
Dar cum o minune-i și moartea,
Lor nu le ieșea decat pe jumătate.
Chiar umbra mea îmi ținea atunci partea
Cea vătămată și pe vindecate.
Și regeneram ca o oază,
Ce răsare mereu în acelasi chip
Și luând de mână o rază,
Mă îndepărtam cu pași de nisip.
vezi mai multe poezii de: Marin Sorescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.