Prin indigo, trăiri din altă lume
Pe frunte se imprimă,-ntreg eşti scris
Şi starea ta, de veghe sau de vis,
E-o receptare-a valului cu spume,
Anume către viaţa ta trimis,
Cu naufragii, vechi cântări şi glume.
Deschid fereastra marelui iris:
Dă, Doamne, ochiul tot să mi s-afume
Cu vechiul rai – ştiutul, zugrăvit
Şi fă astfel, cumplita judecată
În geamul meu cât mai târziu să bată
Aşa te rogi, pe drumul tău cotit.
Cel ce mă scrie, poate-a isprăvit?
Şi din balanţa stelelor de-odată
Un punct te prăvăleşte-n infinit.
De mii şi mii de ori poate-am murit,
De ce mă sperii că mai mor o dată?
vezi mai multe poezii de: Marin Sorescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.