Şi sub un pretext oarecare
Îţi intră necazul în casă.
Cotrobăie rafturi, sertare,
Te scoală plângând de la masă.
Te-ntoarce pe dos şi te lasă
„A fost, ia, aşa, o... eroare..."
În stânga, în piept, te apasă
Ceva, ca o lacrimă mare.
Şi viaţa reintră-n normal,
Deşi eşti mai slab şi mai pal,
Încerci să glumeşti, să exişti.
Şi, propriei soarte hamal,
Îţi pui ochelarii de cal,
Spre mâine, abia te mai mişti.
vezi mai multe poezii de: Marin Sorescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.