Mergea uitat de Dumnezeu
Un tren prin Bărăgan. Nici eu,
În tren fiind, nu mai știam,
Mergând așa, de ce mergeam?
Visând același vis de ieri,
Ce l-am visat acum un veac
În palma ta ca-ntr-un hamac
O, dor nescris, care mă ceri.
Citesc al trenurilor leac
Și-ncerc să-mi amintesc din mers
Un vers pe care ieri l-am șters
Și l-am mai șters și-acum un veac.
—————————————————————————-
sursa:@versurisubfloridetei
vezi mai multe poezii de: Marin Sorescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.