Vino,-nsetaţi de curgerea eternă,
Să ne-adăpăm din jgheab de stalagmită
Şi peştera, sorbind, să ne înghită
Pecetluind intrarea în cavernă.
Un rege-ndrăgostit de-o Sulamită,
Din muntele de marmură, o pernă
Cioplind, pentru o dragoste eternă,
Când lumea toata-i numai dinamită.
Afară este viscol şi e ură -
Îmbrăţişati cresc ţurţurii în plete
Timpul s-a-ntors cu faţa la perete
Şi pân' la viitoarea picătură -
Un secol e şi tu îmi dai o gură
Ce ţine şi de moarte şi de sete.
vezi mai multe poezii de: Marin Sorescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Intr-adevar , dragii mei , este o poezie extraordinara ...e cea mai frumoasa descriere a iubirii vesnice . :) Multumesc pentru lectura .
Adina Speranta
miercuri, 03 iunie 2015
Superb mesaj,mare poet...
Cu drag si stima
ALapis
marţi, 02 iunie 2015
Multumesc Adina pentru prilejul de a citi aceasta bijuterie
sorin
luni, 01 iunie 2015
Multumesc Adina. Mereu incantatoare.
rebeca
luni, 01 iunie 2015