* * *
Iubito, zarea cum ardea!
Treceau pe stradă soldăţei.
Murind, îmi spuse mama mea:
"Azi straie băieţeşti să-ţi iei!
Au soarta-n mână băieţaşii
Dar alta-i a fetiţei parte:
Nu treci - cât de sprinţari ţi-s paşii -
De inimioară mai departe."
Ea cugeta, cânta soldatul,
Dar până-a nu simţi că moare,
Se zbănţui sub dânsa patul:
Fusese-n viaţă dansatoare!
... Şi dacă inimile rupte
Se cos fără lecuitor,
Ai cap - cu inima să lupte -
Şi pentru cap, oricând - topor.
traducere de Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: Marina Ţvetaeva
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.