* * *
Se vor doi pomi alături. Doi.
Şi casa mea le stă-mpotrivă.
Bătrâni sunt pomii... Casa - veche.
Eu - tânără - şi, de aceea,
Eu pomi străini nu mi-am dorit.
Cel mic întinde braţul ca o
Femeie fără strop de vlagă.
Priveliştea e crudă foarte,
Şi vezi tânjind aşa ce-i tânăr
După ce-i vârstnic - trainic, poate,
Şi - poate - mai nefericit.
Doi pomi: în pulberi de-asfinţituri,
Cum sub zăpadă şi sub ploaie -
Mereu, mereu - se cer alături.
E legea lor - se cer alături:
O lege doar - se cer alături.
traducere de Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: Marina Ţvetaeva
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.