Ştiu, voi pieri odată cu zarea... Cu care din ele
Nu pot ghici, n-am să ştiu niciodată,
O, de s-ar stinge luminile candelei mele
Cu zarea zorilor şi a serii deodată!...
Fată cerească în ritmuri de dans am trecut pe pământ,
Florile-n poala mea au trăit fericite,
Cu zarea pieri-voi! – pe sufletul lebedei sfânt
Noaptea hulpavă părintele n-o va trimite.
Totuşi crucea de aur smerit s-o sărut n-am ajuns;
Într-un ultim salut voi tâşni ca o nouă cometă.
Spărtura înaltă a boltei şi zâmbetul ei de răspuns...
În ultimul ceas hărăzit voi rămâne poetă.
vezi mai multe poezii de: Marina Ţvetaeva
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.