***
traducere de Leo Butnaru
Versurilor mele, scrise atât de devreme,
Încât nici să ştiu că aş fi poet,
Ce erupseră ca stropii din havuz şi steme,
Ca scânteile din rachetele-n foc desuet,
Explodând, ca mici diavoli, fiinţe ciudate,
În sfânt locaş, unde-i vis şi tămâiere,
Versurilor mele despre tinereţe şi moarte,
Versurilor necitite-n orice sfere!
Aruncate prin praful de magazine, oriunde,
(Chiar dacă nimeni nu le-a luat şi nu le ia!),
Versurilor mele, precum vinurilor scumpe,
Le va veni timpul, numaidecât, da.
Mai 1913
vezi mai multe poezii de: Marina Ţvetaeva