Rămăşiţe
Mark Strand, 1934 – 2014
Mă golesc de numele altora. Golesc tot din buzunare.
Golesc pantofii şi-i las la marginea drumului.
Noaptea dau limbile ceasului înapoi;
deschid albumul de familie şi mă văd copil.
La ce-mi foloseşte asta? Orele şi-au făcut deja treaba.
Îmi rostesc numele. Spun la revedere.
Cuvintele se urmează unul pe altul în bătaia vântului.
Îmi iubesc soţia, dar ea se îndepărtează.
Părinţii mei se ridică de pe tronurile lor
în încăperile lăptoase-ale norilor. Aş mai putea cânta?
Timpul îmi spune cine sunt. Mă transform şi sunt acelaşi.
Mă golesc de propria viaţă şi viaţa mea rămâne.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Mark Strand
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.