Azi am vorbit cu pomul iernii, sfânt,
Stătea acolo, cuibărit în mine.
Am aţipit dar gânduri caudine
Şi procustiene măsurau ce sunt.
Sunt licărul din firul de beteală,
Sunt ceara lumânării de pe ram,
Sunt florile de gheaţă de pe geam,
Sunt foaia nepătată de cerneală,
Sunt doar dorinţa, visele, iubirea
Mutate-n nepăcat dar răstignite
Pe zilele în ură risipite,
Iar bradul de Crăciun, mărturisirea.
2 ianuarie 2019
vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.