Pe mine nu mă-ncantă pornirile terestre
Ce țin legați în lanțuri făpturile ce mor;
Zăresc deschise-n ceruri divinele ferestre
Prin care cine intră deja-i nemuritor
Lovit sunt de satana în mii și mii de chipuri
Ca nu cumva pe Calea cea strâmtă să mai sui ,
Ci să zideszc iar casa pe ale lui nisipuri
Umblând prin țara beznei ca rob suspus al lui...
vezi mai multe poezii de: SAlecsandru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.