Cobor la malul mării.
O, cum sclipesc toate-n lumina zorilor !
Cochiliile melcilor de mare, sertarele sparte-ale stridiilor,
turcoazul midiilor desfăcute,
melcii lună cu rozul lor pal, cicatricile lipitorilor marine –
nimic, dar nimic, întreg sau ferecat, toate zdrenţuite, crăpate,
lepădate de pescăruşi pe pietrele-înnegrite, toate uscate.
Parcă-ar fi clădirea unei şcoli
de mici cuvinte. . .
mii de cuvinte.
Mai întâi încerci să-înţelegi semnificaţia fiecăruia,
zuruitul, frunzele saschiului, scoicile
încă pline de lumina lunii.
Apoi, încetişor, începi să citeşti întreaga poveste.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Mary Oliver
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.