Dimineaţa mergr la malul mării
unde, după un anumit orar, valurile
se rostogolesc spre ţărm sau spre larg.
Spun, oh, sunt atât de nefericită,
ce trebuie – ce-ar trebui să fac?
Iar marea-mi răspunde cu glasul ei fermecător:
Iartă-mă, am atâtea de treburi de făcut.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Mary Oliver
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.