Demult, demult tu nu mi-ai scris;
Măcar nici n-ai gândit
Să mai întrebi dacă trăiesc,
Sau dacă am murit...
O, frate! - anii care trec...
Nu știi că-n drumul lor
Iau ce-i mai dulce pe pământ:
Juneță și amor;
Dar neclintite lasă-n loc
Iubirile curate,
Iubirea dulce de părinți
Și dragostea de frate?...
Părinții noștri hodinesc
Demult sub piatra rece,
Și lacrimile noastre curg
Zadarnic... Timpul trece!
Când mi-a veni și rândul meu,
De-i plânge după mine, -
Că nu mai sufăr să gândești,
Că dorm și că mi-i bine...
vezi mai multe poezii de: Matilda Cugler-Poni
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.