E-un uragan fremătător în valuri,
Când noaptea se întinde-n constelații,
Iar marea cucerește negre spații
Cu poale de mătase peste maluri.
Se sparge între pietre-n mii de moduri
Și din spumate cioburi își ia zborul,
Lăsând să mediteze Gânditorul
Pe 'naltul stăvilar din tetrapoduri.
Catapultează patimi în ecluze
Și se întoarce-n larg, cu vânt la pupă,
Cu nărăvașe bice peste crupă,
Alunecând pe alge și meduze.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.