Ziua lunecă-n chindie
Și în zariștea-i se stinge,
Iar albastra melodie
Pe pupitru se prelinge.
Notele s-aprind de parcă
Scrise-s încă în veliște,
Liniștirea o încearcă
Depărtatul glas de gâște.
Clipa este înălțată
Ca și mintea după predici,
Dar în liniștea lăsată
Caii fornăie în piedici.
Necuprinderea-i aproape
În cursură violetă,
Pe un brâu de piatră, ape
Tot regretă și regretă
Că n-au aripi ca să zboare,
Că nu pot ca să rămână,
Cum să spună nu-i în stare
Basmu-n zicerea bătrână.
Muzica încet se lasă
Să se-nalțe-n pisc de pace,
Iară spuma somnoroasă
Bate, bate și nu tace.
Mă îndeamnă, probozește
C-un ciorchine de avânturi,
Că un plescăit de pește
Este-o rimă nouă-n cânturi.
Victor Bragagiu
vezi mai multe poezii de: bragagiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Cuvintele unui Poet de talia ta sunt de-acum o melodie pentru sufletul meu. Mulțumesc!
bragagiu (autor)
joi, 07 iunie 2018
O ,,Melodie..." care unge inima, aşa cum ne-ai obişnuit. Felicitări, poete!
Felix
miercuri, 06 iunie 2018