Uscată era pâinea ta veșnic,
Mama mea, Elada,
Uscat a fost și sânul tău
Un cuib sărăcăcios
Unde se adăpostea durerea noastră.
Amar a fost și surâsul tău
Mamă Elada.
Jale îți era cântecul
Și casa ta permanentă –
Cimitirul.
Uscată era mereu pâinea ta
Mamă Elada.
O înmuiam în izvoarele noastre,
Dar năvăleau lacrimi.
O înmuiam în râurile tale.
Dar picura sânge.
Mamă. Ți-a fost scris
Până și pâinea
S-o cerșești.
Până și apa.
Dar Libertatea ta, mamă,
Să n-o cerșești NICIODATĂ!
Versiune românească de Menelaos Ludemis
vezi mai multe poezii de: Menelaos Ludemis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.