Aseară-un cal mi s-a oprit la poartă
Cu aripile frânte împrejur
El s-a smucit şi s-a desprins din coardă
De infinitul cercului sătul.
Grăbeşte-te, mi-a zis, e seară
Şi prin pustiul umbrelor vom trece
Să bem acum pentru întâia oară
Zăpada duhurilor rece.
Și-o să ajungem la cerescul mire
În lumea-aceea atât de-ndepărtată
Trecând prin moarte înspre nemurire
Uitând c-am fost din lut vreodată.
Vom întâlni pe cei plecaţi nainte
Prin rai plutind cu aripi de lumine
Și înviaţi din sfinte oseminte
Cu nimb pe cap de aure divine.
E drumul lung şi-i calea-ntunecoasă
N-am terminat ce-aş fi dorit să spun
Şi lumea-aceasta-i tragic de frumoasă
Mergi, calule, nu-s gata, mai rămân.
vezi mai multe poezii de: marin.mihalache
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.