de unde dor de mestecăn
când albul se revoltă
decojim verbe
până devenim esență
parfum respirat de plămânii altuia
închipuirea orbului din fiecare cuvânt
atrage o tăcere
o iluzie nefirească
lumina respinge urâtul
care nu are aripi
necunoasterea răstigneste îngeri
ucide chiar si gândul nenăscut
o carte
în care murim de mai multe ori
dar plătim o singură dată
vezi mai multe poezii de: M Horlaci
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.