Am să te risipesc
În noaptea asta,
Cu fulgi mari,
Innoptați la fereastra mea,
Cu gene prelungi,
Unduioase,
Cu stele
Și zâne decorate;
Am să te învălui,
În nesfârșite
Și ambigue chemări.
Ale malurilor,
Valurilor,
Ce-au ancorat la bordul catargelor,
Până se alungesc zorile;
Am să te metamorfozez
Într - o nepieritoare stea de gânduri
Cu care să-mi călăuzești amintirile,
Printre ploile grele
Ce-au prins rădăcini
Într - o singură noapte
La fereastra mea,
Până când
Primii pași
Vor avea
Un loc în inima din întunericul camerei tale!
vezi mai multe poezii de: simona ana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.