În cald lăcașul raiului cu stele,
Cu foișoare înspre dalbe șesuri,
Un înger înălța cupole-n versuri,
Să-ngroape toate iadurile-n ele.
Veneau năluci cu zboruri sângerânde
Din bezna orgilor lui Bach, să ceară
Contaminarea cu sublim, gregară,
În cosmicul ocean să se scufunde.
Duceau în brațe danii de furtună,
Cu trăsnete redecorau azurul,
Surpau cu întuneric împrejurul
Și agățau stihiile de lună.
Întregul basm, ce izvora luceferi,
S-a năpustit să-și cate-n zare leacul:
Un înger decăzut, ca berbeleacul,
Pe drumul greu al oamenilor teferi.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.