Mi-e dor să fiu copil din nou,
să hoinăresc pe dealul înverzit,
să mă culc sub nucul mult iubit
visând la viaţă – al cerului cadou.
Mi-e dor să fiu copil din nou,
să mă odihnesc la sânul mamei.
Pielea ei cu mireasmă de tei,
peste ani în suflet își va face ecou.
Mi-e dor să fiu copil din nou,
să pot să stau pe genunchii tatei,
povestindu-mi despre prinţi şi zmei,
amintirea asta mi-e drag bibelou.
Mi-e dor să fiu copil din nou,
să buchisesc literele din abecedar,
să descopăr lumea de taină şi har.
Anii de şcoală – al minţii tangou.
Mi-e dor să fiu din nou copil,
să stau pe prispă la bunici,
să gust dovleac copt, să culeg maci.
Amintirile mă vor însoți în al vieţii exil.
Oare unde eşti, dragă copilărie?
Ai luat aripi şi iute ai zburat?!
Te caut sub a soarelui pălărie...
Deşi sunt adult, la tine nu am renunţat.
vezi mai multe poezii de: Lavinuk37
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.