Vezi varianta desktop a site-ului
Te-am căutat prin doruri nevăzute Să te-mpletesc pe stele-n miazănoapte, Ca-n panoplia viselor pierdute Să te aşez în lacrima din noapte.
Camera întunecoasă o umbră se ghicește Pe pereții mohorâți, încet, se alungește Cu plete întinse pe tavan, și forme-n retină Cu șoapte demonice, susurând în surdină
E-Learning în arte poetice XXI TIC în Patul lui Procust TAC în Subterana lui Dostoievski Mass şi Multimedia tăcerii
Mă simt de plumb, Căutând rute noi, Columb... Floare albastră, floare albastră, Unde-i poezia noastră?
Poeţii nu mor niciodată în patul lor, pentru că ei nu au paturi, au doar nişte hamace cu ochiuri multe, prin care trec tot timpul
Cuib cu ouă de aur Aceste flori ce fac risipă de nectar şi mir, Sunt strigătul străbunilor din apă şi din vin.
Există o clipă care mă pândește cântărindu-mi destinul, creierul
BALEIAJUL VIEȚII SAU IMPEDANȚA SPAIMEI autor Nicolae Nistor Ai ajuns să respiri degeaba o boală generală,
Cerul își bea argintul Iar eu cupa suferinței Nu pot străpunge infinitul Pentru a ajunge stăruinței
Mi-e dor să fiu copil din nou, să hoinăresc pe dealul înverzit, să mă culc sub nucul mult iubit visând la viaţă – al cerului cadou.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
© 2024 Poeţii Nostri. Toate Drepturile Rezervate. Toate textele sunt reproduse în scop educaţional pentru informarea utilizatorului.
Despre noi Termeni şi condiţii Politica de confidențialitate
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.