Sub genele frumoase
Amor puterea-și scoase,
când sfidez arcu-i: în amurgul vieții.
Privirile-mi, de orice minuni setoase,
spre ele, mai voioase
apar în calea dură a săgeții…
Prin mrejele dulceții,
un aspru gând a fulgerat în mine,
de moarte și rușine;
Amor de-astfel de temeri nu se-agață:
nu-nvinge un ceas deprinderea de-o viață.
din Poezii, traducere de C.D.Zeletin
vezi mai multe poezii de: Michelangelo