Atâta peste sine
tu mă înalți, Minune,
încât nici n-o pot spune
și nici gândi, că nu mai dau de mine…
De ce, zburând spre tine,
când mă-nprumuți aripe,
n-ajung pân' la izvorul tău de grații,
stau câteva clipe,
căci bolta mă susține
chiar viu în raiu-acestei elevații?
Dar astei aspirații
spun nu, căci ea de suflet mă desparte
și fug cu tine, doamnă, către moarte.
din Poezii, traducere de C.D.Zeletin
vezi mai multe poezii de: Michelangelo