Spre-a fi mai vrednic, de-acest dar minune,
de prietenia voastră ideală,
gândeam, înaltă doamnă, în greșeală,
netrebnic, să răspund cu pasiune.
Dar n-am putut virtuții mele spune
să urce pân' la voi, fără sfială!
Îmi cer iertare pentru îndrăzneală
și trag din rătăciri înțelepciune.
Greșesc acei ce cred că egalează
plăpânda mea vremelnică lucrare
divinul vostru har, plouând ca norul.
N-ajung știință, artă, minte trează:
un dar ceresc nu-și află egalare,
oricâte probe-aduce muritorul.
din Poezii, traducere de C.D.Zeletin
vezi mai multe poezii de: Michelangelo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.