Acum pe stângul sprijinit, acum pe dreptul,
îmi caut drumul mântuirii, austerul…
Iar între viciu și virtute,
nedumerită, inima îmi răscolește pieptul,
asemeni celui ce nu vede cerul
și-a rătăcit cărările știute….
Ofer această foaie de hârtie
cernelii voastre pioase și divine,
ca adevărul, din amor trezindu-mă, să-l scrie
iar sufletul, eliberat de sine,
această rămășiță de trup greșelii să n-o-nchine
și nu atât de orb să-și ducă viața…
Înaltă Doamnă, azi vă cer povața,
spre-a ști de bolta caută primiții
că-i fie păcătoșii ori desăvârșiții.
din Poezii, traducere de C.D.Zeletin
vezi mai multe poezii de: Michelangelo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.