Cu vrerea-mi arzătoare
ea-și râde-ascuns de mine,
blând și în piept cu-a fiarelor ei hoardă.
Amor, nu ți-am spus oare
că nimeni nu obține
ceva când speră, ba c-o să și piardă?
Acum, de-o să mă ardă
să mor, nu-I ea, că-s eu de vină,
că îi voi da ce n-o să-i-se cuvină.
din Poezii, traducere de C.D.Zeletin
vezi mai multe poezii de: Michelangelo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.