170 - Michelangelo
Adăugat de: Gerra Orivera

Frumusețea ce pe mii îi împresoară
cu flăcările-avide-i
povara ce ucide,
dar când o duc mai mulți este ușoară.
În spațiu-ngust, doboară
și arde stânca, dura,
ce o dizolvă apa cristalină –
un adevăr ce-l știi din pătimire;
astfel eu port arsura
a mii pentru-o divină
ce inima mi-a ars-o a pieire;
dar lacrimi în neștire-o
vor dizolva… Mai bine să dispară,
decât să bată-nvăluită-n pară.


din Poezii, traducere de C.D.Zeletin



vezi mai multe poezii de: Michelangelo




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

E o glumă întrebarea? Pentru că-i foarte proastă! Deși elocventă pentru lipsa de cultură destul de evidentă. Iartă-mi sinceritatea, dar am făcut greșeala să încerc să citesc câteva din poeziile tale... și m-am lămurit. Nu-i obligatoriu ca fiecare om să-și dorească să crească, să evolueze, dar jocul acesta de-a „tot pi loc pi loc” poate satisface doar mediocritatea.
Gerra Orivera
joi, 19 iulie 2018