La tot ce, doamnă, ne arăți afară,
deși-ochii greu lăuntru-or să-l cunoască,
sper tihna să-și găsească
a gândurilor mele felurime;
dar poate-i mai amară
gândirea care intră-n profunzime…
Dacă ascunzi cruzime
sub milă – o himeră
prin ochi frumoși trimisă spre mâhnire,
acum din adâncime
arată ce se speră
de la aparență de iubire!
Iar dacă în privire
ai alceva decât e-n piept, nu-mi pasă;
mă bucur de-o femeie-atât: frumoasă.
din Poezii, traducere de C.D.Zeletin
vezi mai multe poezii de: Michelangelo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.