192 - Michelangelo
Adăugat de: Gerra Orivera

De-i drept, cum e, că sufletul trăiește
după ce-a fost de trup să se dezlege,
trup dat prin sfântă lege,
și mai-nainte nu –atunci e-o bucurie;
căci moartea-i hărăzește
sfințenie, iar nașterea pieire.
Deci, nu e rătăcire
să schimbe-orice durere
în râs, pentru ai săi morți, oricare,
când, dintre stări misère
și trup fragil, ajunge-n pacea mare,
prin ultimul său ceas, când moartea-l cere.
Prietenul cel mort o bucurie,
nu întru țărnă, ci-ntru Domnul fie.


din Poezii, traducere de C.D.Zeletin



vezi mai multe poezii de: Michelangelo




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.