Orișice se naște moare
și în fuga vremii piere;
nimic viu nu stă sub soare.
Se duc genii și durere,
mor cuvinte și plăcere,
generații sub tăcere,
fum în vânt, sub soare umbră.
Viață veselă ori sumbră,
am fost oameni și acuma
suntem tot ce este huma
și am fost ca voi, splendoare.
Orișice se naște moare.
Ochii care-au fost integri,
Cu lumină în găoace,
Azi sunt goi, oribili, negri –
iată timpul și ce face.
din Poezii, traducere de C.D.Zeletin
vezi mai multe poezii de: Michelangelo