229 - Michelangelo
Adăugat de: Gerra Orivera

Voi, ochi, nu-i vreo tăgadă
că timpul trece și-ora va să vină
când se va-nchide lacrimilor pasul.
Privirea noastră vadă,
cât timp a mea divină
madonă-și are pe pământ popasul.
Dar dacă sună ceasul
ca pentru sfinți, și-ăst soare
al meu va fi să zboare
și dintre noi spre cer să se ridice,
ce-ați mai avea voi de privit aice?


din Poezii, traducere de C.D.Zeletin



vezi mai multe poezii de: Michelangelo




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.