236 (variantă) #
Conceptul dă integrei sfintei arte
tipar de trup și gest, înaltă milă,
și-apoi abia material umilă!
Aceasta-i prima naștere: departe…….
A doua-i când, din piatra fără moarte,
frumos-concept ivește dalta-argilă,
că orice forță-n lume, oricât de-ostilă,
de veșnicia lui nu-l mai desparte.
din Poezii, traducere de C.D.Zeletin
În noi când dramul din divina minte
concepe-un chip, atunci și mâna știe,
c-un biet model, să facă piatra vie,
dar asta nu prin meșteșug, ci-altminte.
Și în pictură: iute, înainte
ca pensula să fugă pe hârtie,
cel dăruit clădește-n fantezie
și-apoi dă mâna, gândului, veșminte.
La fel și eu, model mic, înțelesul
prin voi, o, doamnă nobilă și blândă,
mi-l capăt, renăscând mai bun, mai bine.
Sporind puținul și scăzând excesul,
stăpâna mea, spuneți-mi, ce osândă
înflăcărării mele se cuvine?
din Poezii, traducere de C.D.Zeletin
vezi mai multe poezii de: Michelangelo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.