La tinerețe de mi-aș fi dat seamă,
de focul ce mă-ardea doar în afară,
găseam că nu-i povară
să-mi fie inima nesimțitoare,
scutind-o de-ale rănilor de-azi vamă;
dar vina stă în cea dintâi eroare.
O, dacă inima începătoare
nu se ferește bine,
la bătrânețe moare
în focul de-origine:
azi asta mi-e lumină și oglindă,
bătrân, c-un licăr poate să se-aprindă.
din Poezii, traducere de C.D.Zeletin
vezi mai multe poezii de: Michelangelo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.