260 - Michelangelo
Adăugat de: Gerra Orivera

Nu-i totdeauna grea și aspră vină
frumusețea foc în noi deșteaptă,
cât inima, topită, se îndreaptă
către săgeata cerului divină.

Amor în grabă aripi ne anină,
chiar patimi vane zboruri lungi așteaptă,
căci inimii nu-i place prima treaptă,
râvnind spre-a Creatorului lumină.

Spre cer, nu spre-o femeie, tinde-nalta
iubire… Altfel inima coboară
și nu-i nici înțeleaptă, nici bărbată.

Ea stă în suflet, în simțiri stă alta:
înalță-ntâia, ultima coboară
voința către starea întinată.



din Poezii, traducere de C.D.Zeletin



vezi mai multe poezii de: Michelangelo




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.